Publicat : 02-03-1995 în Monitorul Oficial Nr. 13 art. 124

            Abrogat: 01.01.2011 prin
            HG139/02.07.10,МО191-193/01.10.10 art.630


            Parlamentul adoptă prezenta lege.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

            Articolul 1. Cadrul juridic
            (1) Dreptul de autor şi drepturile conexe, apărarea acestor drepturi şi răspunderea pentru violarea lor sînt reglementate de Constituţie, de prezenta lege, de alte acte normative.
            (2) Prezenta lege reglementează relaţiile care apar în legătură cu crearea şi valorificarea operelor literare, de artă şi ştiinţifice (drept de autor), interpretărilor, fonogramelor şi emisiunilor organizaţiilor de radioteledifuziune (drepturi conexe).
            Articolul 2. Tratatele internaţionale
            Dacă tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte reguli decît cele prevăzute de prezenta lege, se aplică regulile tratatului internaţional.
            Articolul 3. Noţiuni principale
            În prezenta lege se utilizează următoarele noţiuni:
            autor – persoană fizică prin a cărei muncă creatoare a fost creată opera;
            bază de date – compilaţie de date sau de alte materiale, atît în formă mecanolizibiliă, cît şi sub altă formă, care prin selectarea şi aranjamentul conţinutului reprezintă un rezultat al muncii creatoare;
            operă audiovizuală – operă care constă dintr-o serie de cadre coerente (însoţite sau nu de sunet), ce creează impresia mişcării şi sînt destinate perceperii vizuale şi auditive (în cazul cînd sînt însoţite de sunet);
            operă colectivă – operă creată de două sau mai multe persoane fizice din iniţiativa şi sub conducerea unei persoane fizice sau juridice, cu condiţia ca această operă să fie publicată de ultima sub numele său;
            operă derivată – produs al creaţiei intelectuale bazat pe altă operă (traducere, adaptare, înscenare, prelucrare etc.);
            computer – dispozitiv electronic sau un dispozitiv analog, capabil să prelucreze informaţii;
            valorificare – publicare (apariţie), comunicare publică, demonstrare publică, interpretare publică, imprimare, închiriere, reproducere, emisie, retransmisie sau alte acţiuni privind utilizarea sub orice formă şi în orice mod a obiectelor dreptului de autor şi drepturilor conexe, precum şi a expresiilor folclorice;
            comunicare publică (comunicare pentru informare generală) – comunicare pe cale radioelectrică (inclusiv prin satelit), prin cablu sau într-o altă modalitate a imaginilor şi (sau) a sunetelor operelor, interpretărilor, fonogramelor, emisiunilor organizaţiilor de difuziune, astfel încît ele să poată fi recepţionate de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al familiei sau al cunoscuţilor apropiaţi ai familiei, la distanţe unde fără o astfel de comunicare a imaginilor sau sunetelor acestea nu ar putea fi sesizate în aceste locuri. Comunicarea semnalelor codificate reprezintă o comunicare prin eter în cazul cînd mijloacele decodificatoare sînt oferite publicului de către organizaţia de difuziune prin eter sau cu consimţămîntul acesteia;
            demonstrare publică – demonstrare a originalului sau a unui exemplar al operei, interpretării, emisiunii organizaţiei de difuziune nemijlocit sau pe ecran cu ajutorul peliculei, diapozitivului, cadrului ori prin alte dispozitive sau procedee (exceptînd comunicarea lor pe cale radioelectrică sau prin cablu), astfel încît ele să poată fi recepţionate de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al familiei sau al cunoscuţilor apropriaţi ai familiei; demonstrare publică a operei audiovizuale se consideră demonstrarea neconsecutivă a unor imagini ale ei;
            emisiune a organizaţiei de difuziune – emisiune produsă nemijlocit de organizaţia de difuziune pe cale radioelectrică sau prin cablu ori emisiune produsă de o altă organizaţie la comandă şi din contul organizaţiei de difuziune;
            fonogramă – imprimare exclusiv sonoră a oricărei interpretări, a altor sunete sau a reprezentărilor lor, cu excepţia imprimării sunetelor incluse în opera audiovizuală. Exemplar de fonogramă este considerată copia fonogramei pe orice suport material, produsă direct sau indirect din altă fonogramă şi care include toate sunetele sau o parte din sunetele imprimate în această fonogramă;
            interpret – actorul, dirijorul, vocalistul, instrumentistul, dansatorul sau o altă persoană care joacă roluri, cîntă, recită sau interpretează într-un alt mod opere literare, artistice sau expresii folclorice;
            interpretare publică – reprezentarea operelor, interpretărilor, fonogramelor, emisiunilor organizaţiilor de difuziune prin recitare, joc, cîntec sau într-un alt mod atît în interpretare vie, cît şi cu ajutorul diverselor dispozitive şi procedee (cu excepţia comunicării pe cale radioelectrică sau prin cablu), astfel încît ele să poată fi recepţionate de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al familiei sau al cunoscuţilor apropiaţi ai familiei;
            imprimare – fixarea sunetelor şi (sau) imaginilor ori a reprezentărilor lor cu ajutorul mijloacelor tehnice pe orice suport material care permite perceperea, reproducerea sau comunicarea lor multiplă;
            închiriere – transmiterea dreptului de posesiune a originalului sau exemplarului operei sau fonogramei pe un anumit termen, în scopul obţinerii de profit direct sau indirect;
            informaţie despre administrarea drepturilor – orice informaţie, oferită de titularii de drepturi, care identifică opera sau alt obiect ocrotit de prezenta lege, autorul sau alt titular de drepturi ori informaţia privind condiţiile de valorificare a operei sau a altui obiect, precum şi orice cifre şi coduri în care se conţine o astfel de informaţie, ţinîndu-se cont de faptul că orice astfel de elemente ale informaţiei sînt indicate pe exemplarul operei sau al altui obiect ocrotit de prezenta lege, sau care apar în legătură cu publicarea sau comunicarea publică a unei astfel de opere sau a obiectului în cauză;
            măsuri tehnice de protecţie a dreptului de autor şi drepturilor conexe – orice echipamente tehnice sau componentele acestora care controlează accesul la operele sau la obiectele drepturilor conexe, care preîntîmpină sau limitează acţiunile nepermise de titularii căruiva drept ocrotit de prezenta lege referitor la operele şi obiectele drepturilor conexe;
            organizaţie de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale – persoană juridică specializată, constituită nemijlocit de către titularii dreptului de autor sau titularii drepturilor conexe, înregistrată în conformitate cu legislaţia, a cărei activitate de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale de autor sau conexe este exercitată în conformitate cu prezenta lege, în limitele împuternicirilor delegate ei de către titularii dreptului de autor sau drepturilor conexe;
            producător de operă audiovizuală – persoană fizică sau juridică din iniţiativa şi pe răspunderea căreia se creează opera audiovizuală;
            producător de fonogramă – persoană fizică sau juridică din iniţiativa şi pe răspunderea căreia are loc prima imprimare a sunetelor interpretării, a altor sunete sau a unor reprezentări de sunete;
            program de computer – totalitatea instrucţiunilor şi dispoziţiilor (ordinelor) exprimate prin cuvinte, coduri, scheme care, fiind redate într-o formă lizibilă de maşină, pune în funcţiune computerul pentru a atinge un anumit scop sau rezultat. Programul de computer include atît materiale prealabile, obţinute în procesul de creaţie, cît şi reprezentările audiovizuale nou-create;
            publicare (apariţie) – editarea sau punerea în circulaţie a operelor sau fonogramelor cu consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi al drepturilor conexe, într-un număr suficient pentru a satisface cerinţele publicului; prin publicare se subînţelege de asemenea deschiderea accesului legal la operă sau fonogramă prin sistemele electronice de informare;
            reproducere – realizarea unuia sau a cîtorva exemplare ale operei sau fonogramei în orice formă materială, inclusiv audio- şi videoimprimare; imprimarea operei sau a fonogramei pentru păstrarea ei temporară sau permanentă sub formă electronică (inclusiv numerică), optică sau într-o altă formă lizibilă de maşină;
            reproducere reprografică – reproducere în facsimil a originalului operei scrise sau grafice în dimensiune naturală, mărită sau micşorată prin metoda copierii fotografice sau cu alte mijloace tehnice, altele decît cele de editare. Imprimarea sub formă electronică (inclusiv numerică), optică sau într-o altă formă lizibilă de maşină nu constituie o reproducere reprografică;
            retransmisie – difuzarea simultană pe cale radioelectrică (prin cablu) a emisiunilor unei organizaţii de difuziune, efectuată de o altă organizaţie de difuziune;
            titular al dreptului de autor şi (sau) al drepturilor conexe – autorul sau interpretul, sau o persoană fizică, alta decît autorul sau interpretul, sau o persoană juridică investită cu drepturi patrimoniale.

Capitolul II
DREPTUL DE AUTOR

            Articolul 4. Dispoziţii generale
            (1) În conformitate cu prezenta lege, dreptul de autor protejează operele creaţiei intelectuale în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei exprimate într-o anumită formă obiectivă ce permite a le reproduce, atît publicate cît şi nepublicate, indiferent de forma, destinaţia şi valoarea fiecărei opere, precum şi de procedeul de reproducere a ei.
            (2) Autorul beneficiază de dreptul exclusiv de autor asupra operei sale, acesta rezultînd din însuşi faptul creării ei. Pentru apariţia şi exercitarea dreptului de autor nu se cere înregistrare, alte proceduri speciale sau respectarea altor formalităţi.
            (3) Dreptul de autor se constituie din drepturi cu caracter patrimonial (economic) şi nepatrimonial (personal, moral).
            (4) Dreptul de autor nu depinde de dreptul de proprietate asupra obiectului material, în care şi-a găsit expresie opera respectivă. Din faptul procurării obiectului nu rezultă faptul investirii posesorului acestuia cu careva drepturi de autor, stabilite prin prezenta lege.
            Articolul 5. Domeniul de acţiune a legii
            (1) Dreptul de autor se extinde asupra:
            a) operelor, indiferent de locul primei lor publicări, titularii dreptului de autor ai cărora sînt persoane fizice sau juridice din Republica Moldova;
            b) operelor publicate pentru prima dată în Republica Moldova, indiferent de cetăţenia titularului dreptului de autor;
            c) altor opere în corespundere cu tratatele internaţionale, la care Republica Moldova este parte.
            (2) Opera se consideră de asemenea publicată pentru prima dată în Republica Moldova, dacă ea a fost publicată în Republica Moldova în decurs de 30 de zile de la data primei ei publicări peste hotare.
            Articolul 6. Obiectele dreptului de autor
            (1) Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, de artă sau ştiinţifice exprimate în formă:
            a) scrisă (manuscris, dactilografie, note muzicale etc.);
            b) orală (rostire publică, interpretare publică etc.);
            c) audio- sau videoimprimare (mecanică, magnetică, numerică, optică etc.);
            d) de imagine (desen, schiţă, tablou, plan, desen tehnic, cine-, tele-, video- sau fotocadru etc.);
            e) volumetrico-spaţială (sculptură, model, machetă, construcţie etc.);
            f) în alte forme cunoscute în prezent sau care urmează să fie descoperite.
            (2) Obiecte ale dreptului de autor sînt:
            a) operele literare (cărţi, broşuri, articole, programe pentru computer etc.);
            b) operele dramatice şi muzical-dramatice, scenariile, proiectele de scenarii, libretele, sinopsisul filmului;
            c) operele muzicale cu sau fără text;
            d) operele coregrafice şi pantomimele;
            e) operele audiovizuale (cine-, tele-, videofilme, filme cu diapozitive etc.);
            f) operele de pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică;
            g) operele de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă;
            h) operele de artă aplicată;
            i) operele fotografice şi operele obţinute printr-un procedeu analogic fotografiei;
            j) hărţile, planurile, schiţele şi operele plastice referitoare la geografie, topografie, arhitectură şi alte ştiinţe;
            k) operele derivate şi integrante (traducerile, adoptările, prelucrările şi orice alte prelucrări ale operelor literare, de artă, ştiinţifice, aranjamentele operelor muzicale, precum şi enciclopediile, antologiile, culegerile, bazele de date etc.). Operele derivate şi alcătuite sînt ocrotite de dreptul de autor, indiferent de faptul dacă operele pe baza cărora acestea au fost create sau pe care le includ sînt sau nu obiecte ale dreptului de autor;
            l) alte opere.
            (3) Ocrotirea programelor pentru computer se extinde asupra tuturor felurilor de programe pentru computer (inclusiv asupra sistemelor operaţionale), care pot fi exprimate în orice limbaj şi sub orice formă, inclusiv textul iniţial şi codul obiectului.
            (4) Dreptul de autor se extinde asupra soluţiilor (operelor) artistico-arhitecturale atît în ansamblu, cît şi asupra părţilor lor componente, inclusiv asupra operelor create ca urmare a îndeplinirii unei misiuni de serviciu.
            Articolul 7. Creaţiile care nu constituie obiecte ale dreptului de autor
            (1) Nu constituie obiecte ale dreptului de autor:
            a) documentele oficiale (legile, hotărîrile judecătoreşti, alte documente), precum şi traducerea lor oficială;
            b) simbolurile şi semnele statului (drapelele, stemele, ordinele, semnele monetare etc.);
            c) expresiile folclorice;
            d) noutăţile zilei şi faptele cu caracter de simplă informaţie.
            (2) Protecţia dreptului de autor se extinde asupra formei de exprimare şi nu asupra ideilor, proceselor, metodelor de funcţionare sau asupra concepţiilor matematice ca atare.
            Articolul 8. Recunoaşterea paternităţii. Prezumţia paternităţii. Înregistrarea operei
            (1) Paternitatea aparţine persoanei (persoanelor), sub al cărei nume a fost publicată opera, dacă nu există alte dovezi.
            (2) Pentru a informa publicul despre drepturile sale, titularul are dreptul să folosească simbolul ocrotirii dreptului de autor, care se imprimă pe fiecare exemplar al operei şi constă din trei elemente:
            a) litera latină C inclusă într-un cerc – C;
            b) numele (denumirea) titularului drepturilor exclusive de autor;
            c) anul primei publicări a operei.
            (3) Titularul drepturilor exclusive de autor asupra unei opere publicate sau nepublicate poate să o înregistreze în registrele oficiale de stat în decursul duratei termenului de ocrotire a dreptului de autor.
            (4) Persoanei care şi-a înregistrat opera i se eliberează un certificat de modelul stabilit. În conformitate cu alin.(2) al art.4 şi cu alin.(1) al prezentului articol acest certificat nu poate servi drept prezumţie a paternităţii. În caz de litigiu, instanţa judecătorească poate recunoaşte înregistrarea drept prezumţie a paternităţii, dacă nu se va dovedi altfel.
            (5) Înregistrarea de stat a operelor literare, de artă şi ştiinţifice o efectuează Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală.
            Articolul 9. Drepturile personale (morale)
            (1) Autorul operei beneficiază de următoarele drepturi personale (morale):
            a) la paternitate – dreptul de a se considera autor şi de a cere o atare recunoaştere, inclusiv prin indicarea numelui său pe fiecare exemplar de operă publicată sau la interpretarea în public a operei, dacă aşa ceva este posibil;
            b) la nume – dreptul autorului de a decide cum va figura numele său în timpul valorificării operei (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);
            c) la integritatea operei;
            d) la stima reputaţiei – la apărarea operei împotriva oricărei denaturări, schimonosiri sau altei modificări a operei, care poate prejudicia onoarea şi demnitatea autorului;
            e) de a da publicităţii opera sa sau de a permite (interzice) publicarea ei în orice formă, inclusiv dreptul la retragerea ei. Retragerea operei din reţeaua de comercializare în legătură cu schimbarea convingerilor autorului se permite cu condiţia că acesta va acoperi în prealabil pagubele deţinătorului dreptului de folosinţă a operei.
            (2) Drepturile personale (morale) ale autorului nu pot fi înstrăinate şi sînt imprescriptibile în caz de cedare a drepturilor patrimoniale.
            Articolul 10. Drepturile patrimoniale (economice) de autor
            (1) Autorului sau altui titular al dreptului de autor îi aparţine dreptul exclusiv la valorificarea operei în orice formă şi prin orice procedeu.
            (2) Dreptul exclusiv de valorificare a operei înseamnă dreptul autorului sau altui titular al dreptului de autor de a efectua, de a permite sau de a interzice efectuarea următoarelor acţiuni:
            a) reproducerea operei;
            b) difuzarea exemplarelor operei, inclusiv prin comercializare, închiriere şi prin alte modalităţi;
            c) importarea exemplarelor operei pentru difuzare, inclusiv a exemplarelor confecţionate cu permisiunea autorului sau a altui titular al dreptului de autor;
            d) demonstrarea publică a operei;
            e) interpretarea publică a operei;
            f) comunicarea publică a operei, inclusiv prin retransmisie;
            g) traducerea operei;
            h) prelucrarea, adaptarea, aranjamentul şi alte asemenea modificări ale operei;
            i) comunicarea pentru informare generală a operei în asemenea mod ca reprezentanţii publicului, la alegerea lor personală, să poată avea acces la operă din orice loc şi în orice timp (dreptul la comunicare publică în regim interactiv, inclusiv prin Internet);
            j) comunicarea operei prin eter (inclusiv prin satelit) sau prin cablu.
            (3) Dreptul de a difuza originalul sau exemplare prin închirierea operelor audiovizuale, programelor pentru computer, bazelor de date, a operelor fixate în fonogramă, a operelor muzicale sub formă de note cu text aparţine autorului sau altui titular al dreptului de autor, indiferent de dreptul de proprietate asupra acestor exemplare.
            (4) Drepturile exclusive ale autorului la valorificarea proiectelor de opere de arhitectură, urbanistice şi de artă horticolă includ de asemenea realizarea practică a unor astfel de proiecte.
            (5) Cuantumul şi modul de achitare a remuneraţiei de autor pentru fiecare caz de valorificare a operei se stabileşte în contractul de autor, precum şi în contractele cu beneficiarii, încheiate de organizaţiile de administrare pe principii colective ale drepturilor patrimoniale ale autorilor.
            Articolul 11. Copaternitatea
            (1) Dreptul de autor asupra unei opere create prin munca comună a două sau mai multe persoane aparţine coautorilor, indiferent de faptul dacă această operă constituie un tot unitar sau este formată din părţi.
            (2) Se consideră că o parte componentă a operei este de sine stătătoare, dacă ea poate fi folosită în mod independent de alte părţi ale acestei opere.
            (3) Fiecare dintre coautori îşi menţine dreptul de autor asupra părţii elaborate de el, care are caracter de sine stătător şi are dreptul să dispună de ea cum crede de cuviinţă.
            (4) Relaţiile dintre coautori se stabilesc, de regulă, prin înţelegere între ei. În caz că nu s-a procedat la atare înţelegere, dreptul de autor asupra operei îl exercită în comun toţi coautorii, iar remuneraţia se împarte între ei proporţional contribuţiei fiecăruia, dacă aceasta poate fi stabilită.
            Articolul 12. Dreptul de autor asupra operei audiovizuale
            (1) Autor (coautori) ai operei audiovizuale sînt:
            a) autorul scenariului (scenaristul);
            b) regizorul-scenograf;
            c) compozitorul – autorul operei muzicale cu sau fără text, create special pentru această operă audiovizuală;
            d) operatorul;
            e) pictorul-scenograf.
            (2) Autor al operei create anterior, prelucrate sau incluse în stare neschimbată în opera audiovizuală ca parte componentă a ei, se consideră de asemenea coautor al operei audiovizuale în cauză.
            (3) Încheierea contractului de autor pentru crearea operei audiovizuale atrage după sine transmiterea, în schimbul unei remuneraţii echitabile, de către coautorii acestei opere către producătorul acesteia a următoarelor drepturi exclusive de valorificare a operei audiovizuale, dacă contractul nu stipulează altfel; reproducere, difuzare, demonstrare publică, interpretare publică, comunicare pentru informare generală în regim interactiv, comunicare publică,precum şi titrare şi dublare a textului.
            (4) Producătorul operei audiovizuale este în drept să-şi indice numele (denumirea) sau să ceară o atare indicare în orice caz de valorificare a operei.
            (5) Alţi autori care şi-au adus contribuţia la crearea operei audiovizuale cad sub incidenţa prevederilor alin.(3).
            (6) Ca excepţie de la prevederile alin.(3), scenaristul, regizorul-scenograf, operatorul, pictorul-scenograf, autorul operei muzicale cu sau fără text, create special pentru opera audiovizuală, îşi menţine dreptul la remuneraţie pentru fiecare interpretare publică şi comunicare publică a acestei opere precum şi pentru închirierea exemplarelor acestei opere audiovizuale.
            (7) Fără consimţămîntul autorului şi al altor titulari ai drepturilor patrimoniale asupra filmului este interzisă nimicirea variantei definitive a filmului (clişeului, înregistrării originale).
            Articolul 13. Dreptul de autor asupra operei integrante
            (1) Alcătuitorul unei culegeri şi al altor opere integrante beneficiază de dreptul de autor asupra compilaţiei şi sistematizării materialelor, care constituie un produs al activităţii lui creatoare.
            (2) Dreptul de autor al alcătuitorului nu poate prejudicia drepturile autorilor operelor care au fost incluse în opera integrantă.
            (3) Autorii operelor incluse în opera integrantă sînt în drept să-şi folosească operele lor independent de opera integrantă, dacă contractul de autor nu stipulează altfel.
            (4) Dreptul de autor al alcătuitorului nu constituie pentru alte persoane un impediment de a compila şi a sistematiza aceleaşi materiale pentru a crea alte opere integrante.
            (5) Culegerile care conţin diverse materiale informative (articole şi informaţii, alocuţiuni şi referate, diagrame şi tabele etc.), ale căror selectare şi aranjare este un rezultat al muncii intelectuale, sînt ocrotite ca atare. Protecţia nu se extinde asupra datelor cifrice şi conţinutului materialelor informative incluse în culegere.
            Articolul 14. Dreptul de autor asupra operei derivate
            (1) Traducătorilor şi altor autori ai operelor derivate le aparţine dreptul de autor asupra traducerii, prelucrării, aranjamentului sau altei prelucrări efectuate de ei.
            (2) Dreptul de autor al traducătorului şi al autorului operei derivate nu trebuie să prejudicieze drepturile autorilor ale căror opere au fost traduse, prelucrate, aranjate sau supuse altor prelucrări.
            (3) Dreptul de autor al traducătorilor şi al autorilor altor opere derivate nu constituie un impediment pentru alte persoane de a efectua traducerea sau prelucrarea aceloraşi opere.
            Articolul 15. Dreptul de autor asupra operei colective
            (1) Persoanele fizice şi juridice care editează enciclopedii, dicţionare, culegeri de lucrări ştiinţifice periodice şi continue, ziare reviste şi alte ediţii periodice dispun de dreptul exclusiv de valorificare a acestor opere colective în întregime. Aceste persoane sînt în drept să-şi indice numele (denumirea) sau să ceară o atare indicare în cazul oricărei valorificări a acestor opere colective.
            (2) Autorii operelor incluse în publicaţii colective îşi menţin fiecare drepturile exclusive de valorificare a operelor lor şi pot dispune de ele independent de opera colectivă în întregime, dacă contractul de autor nu stipulează altfel.
            Articolul 16. Dreptul de acces la opera de artă plastică. Dreptul de succedare
            (1) Reproducerea unei opere de artă plastică în scopuri comerciale se permite în baza contractului cu autorul.
            (2) Autorul operei de artă plastică este în drept să ceară de la proprietarul operei ca acesta să-i dea posibilitatea de a reproduce opera sa (dreptul la acces). Totodată nu se poate cere de la proprietar expedierea operei către autor.
            (3) Crearea şi difuzarea unei opere de artă plastică ce conţine un portret se permite cu consimţămîntul persoanei reprezentate sau al moştenitorilor ei.
            (4) În fiecare caz de revînzare publică a originalului operei de artă plastică (prin licitaţie, galerie de opere de artă plastică, salon de artă, magazin etc.), autorul sau moştenitorii lui au dreptul la primirea de la vînzător a unei remunerări în proporţie de 5% din preţul de revînzare (dreptul de succedare), dacă acest preţ nu-i mai mic de 20 salarii minime.
            (5) Acest drept este inalienabil pe viaţă şi trece exclusiv la moştenitorii autorului prin lege sau prin testament pentru termenul de valabilitate a dreptului de autor.
            Articolul 17. Moştenirea dreptului de autor. Durata dreptului de autor
            (1) Dreptul de autor poate fi moştenit.
            (2) Autorul este în drept să indice, în acelaşi mod în care se numeşte executorul testamentului, persoana în seama căreia el pune protejarea după decesul său a dreptului de autor asupra operelor sale. Această persoană îşi exercită împuternicirile pe viaţă.
            (3) Dreptul de autor este valabil pe tot timpul vieţii autorului plus 70 de ani după deces, termenul începînd să curgă de la 1 ianuarie al anului următor decesului autorului, cu excepţia cazurilor indicate la alin.(4), (5) şi (7).
            (4) Dreptul de autor asupra operei audiovizuale este ocrotit timp de 50 de ani, iar asupra operei de artă decorativă şi aplicată – timp de 25 de ani de la data apariţiei legale a acestor opere sau de la data creării lor, dacă nu au fost publicate, termenul începînd să curgă de la 1 ianuarie al anului următor apariţiei sau creării acestor opere.
            (5) Dreptul de autor asupra unei opere anonime sau apărute sub pseudonim rămîne în vigoare timp de 70 de ani după publicarea ei, termenul începînd să curgă de la 1 ianuarie al anului următor apariţiei operei, excepţie constituind operele indicate la alin.(4). În caz că în acest termen autorul operei apărute sub pseudonim sau anonime îşi va dezvălui identitatea sau identitatea lui nu va trezi îndoieli, se aplică prevederile alin.(3) şi (4).
            (6) În conformitate cu prezenta lege, editura care a publicat legal opera sub pseudonim sau anonim se consideră reprezentant al autorului şi în această calitate are dreptul să ocrotească drepturile şi interesele legitime ale acestuia.
            (7) Dreptul de autor asupra operei apărute pentru prima dată în curs de 30 de ani după decesul autorului este ocrotit timp de 70 de ani de la data publicării, excepţie constituind operele indicate la alin.(4).
            (8) Dreptul de autor asupra operei create în copaternitate se ocroteşte pe tot timpul vieţii fiecăruia dintre coautori şi timp de 70 de ani, începînd de la 1 ianuarie al anului, următor decesului ultimului dintre coautori.
            (9) Drepturile personale (morale) ale autorului sînt protejate pe termen nelimitat. Ocrotirea drepturilor personale (morale) după decesul autorului este exercitată de moştenitori, precum şi de organizaţiile autorizate în modul stabilit să ocrotească drepturile de autor. Aceste organizaţii îşi exercită funcţiile de ocrotire a drepturilor personale ale autorilor şi în cazul cînd aceştia nu au moştenitori sau în cazul stingerii dreptului lor de autor.
            (10) La expirarea termenului de ocrotire a dreptului de autor, opera devine un bun public.
            (11) Operele care au devenit bunuri publice pot fi valorificate liber dacă se respectă drepturile personale (morale) ale autorului. Guvernul poate stabili defalcări în fondurile culturii (literar, muzical de artă plastică etc.) pentru valorificarea operelor cetăţenilor Republicii Moldova care au devenit un bun public.
            (12) Dacă termenul de ocrotire a operei unui autor străin, valorificate în Republica Moldova este, conform legislaţiei ţării acestui autor, mai mare decît termenul indicat în prezentul articol, se aplică normele prezentei legi, iar dacă acest termen este mai mic, se aplică normele legislaţiei ţării respective.
            Articolul 18. Dreptul de autor asupra operei create ca urmare a îndeplinirii unei misiuni de serviciu
            (1) Drepturile personale (morale) asupra operei create ca urmare a îndeplinirii unei misiuni de serviciu date de patron sau a îndatoririlor de serviciu (opera de serviciu) aparţin autorului operei de serviciu.
            (2) Drepturile exclusive de valorificare a operei de serviciu printr-un procedeu condiţionat de scopul misiunii aparţin pe un termen de trei ani patronului, din însărcinarea căruia a fost creată opera, dacă contractul nu stipulează altfel. După expirarea acestui termen, drepturile patrimoniale revin autorului.
            (3) Cuantumul remuneraţiei autorului pentru fiecare tip de valorificare a operei de serviciu se stabileşte în contractul dintre părţi.
            (4) La valorificarea operei de serviciu numele autorului se indică, dacă acest lucru practic este posibil. Patronul este de asemenea în drept să ceară indicarea numelui (denumirii) său în fiecare caz de valorificare a operei de serviciu.
            Articolul 19. Valorificarea operei autorului de către alte persoane
            (1) Valorificarea operei autorului de către alte persoane fără a o schimba sau într-o formă modificată, precum şi în traducere, se admite în baza unui contract încheiat cu autorul sau cu succesorii lui în drepturi, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.20-23. Limitarea drepturilor autorilor se aplică cu condiţia că ele nu aduc prejudicii valorificării normale a operei şi nu lezează drepturile şi interesele legitime ale autorilor.
            (2) Autorul operei literare, dramatice, muzical-dramatice şi/sau muzicale, imprimate sub formă de fonogramă sau incluse într-o operă audiovizuală, are dreptul la remuneraţie pentru orice revînzare a exemplarelor acestei opere. Cuantumul remuneraţiei se stabileşte în contractul încheiat de beneficiar cu autorul ori în licenţa eliberată de organizaţia de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale.

Capitolul III
LIMITAREA DREPTURILOR PATRIMONIALE

            Articolul 20. Reproducerea operelor în scopuri personale
            (1) Fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata remuneraţiei de autor se permite reproducerea într-un singur exemplar a operei publicate legal de către o persoană fizică exclusiv în scopuri personale, respectînd condiţiile prevăzute la alin. (3).
            (2) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazurile:
            a) reproducerii operelor de arhitectură în formă de clădiri şi construcţii analoage;
            b) reproducerii bazelor de date;
            c) reproducerii programelor de computer, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.23;
            d) reproducerii cărţilor (integral), a textelor de note muzicale şi a originalelor operelor de artă plastică;
            e) reproducerii neautorizate a operelor aduse la cunoştinţa publicului prin comunicare publică, în regim interactiv.
            (3) Titularul dreptului de autor asupra operelor reproduse în conformitate cu alin.(1) este în drept să primească o remuneraţie compensatorie. Remuneraţia compensatorie în cuantum de 3% din preţul de vînzare cu amănuntul o plătesc întreprinderile (inclusiv producătorii şi importatorii), care comercializează echipament (audio şi videomagnetofoane şi alt echipament) şi suporturi materiale (peliculă, audio- şi (sau) video-casete, discuri laser, compact-discuri etc.), utilizate pentru o atare reproducere.
            (4) Încasarea, distribuirea şi plata remuneraţiei compensatorii se efectuează de către una din organizaţiile de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale ale autorilor, interpreţilor şi producătorilor de fonograme, în conformitate cu acordurile între aceste organizaţii. Dacă acordurile menţionate nu prevăd altfel, remuneraţia compensatorie se distribuie în felul următor: autorilor – 40%, interpreţilor – 30% şi producătorilor de fonograme – 30%.
            (5) Cuantumul remuneraţiei compensatorii şi condiţiile de plată a ei se stabilesc în contractele încheiate între întreprinderile (inclusiv producătorii şi importatorii) sus-numite pe de o parte, şi organizaţiile de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale ale autorilor, interpreţilor şi producătorilor de fonograme pe de altă parte.
            (6) Remuneraţia compensatorie urmează să fie distribuită autorilor sau altor titulari ai dreptului de autor şi ai drepturilor conexe asupra operelor indicate la alin.(3), pornind de la probabilitatea că în condiţii obişnuite aceste opere au fost reproduse în scopuri personale.
            (7) Nu se plăteşte remuneraţia compensatorie pentru echipamentul şi suporturile materiale indicate la alin.(3), în cazul în care acestea sînt obiect de export, pentru echipamentul cu menire profesională care nu poate fi folosit în condiţii de casă, precum şi pentru echipamentele şi suporturile materiale importate de către persoane fizice exclusiv în scopuri personale.
            (8) Cu consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata remuneraţiei de autor, se permite reproducerea temporară a operei cu respectarea următoarelor condiţii:
            a) reproducerea se efectuează în procesul transmiterii digitale a operei sau a acţiunii, prin care opera păstrată în formă digitală devine accesibilă pentru percepere;
            b) reproducerea este iniţiată de persoana fizică sau juridică care, în baza consimţămîntului primit de la titularul dreptului de autor sau în temeiul prevederilor prezentei legi, are dreptul asupra transmiterii digitale menţionate sau a acţiunii care asigură accesibilitatea operei pentru percepere;
            c) reproducerea însoţeşte transmiterea digitală sau acţiunea care asigură accesibilitatea operei pentru percepere în cadrul procesului normal de lucru al echipamentului utilizat şi atrage eliminarea automată a copiei, excluzînd găsirea şi valorificarea operei în orice alte scopuri, cu excepţia celor specificate la lit.a) şi lit.b).
            Articolul 21. Reproducerea reprografică a operelor de către biblioteci, arhive şi instituţii de învăţămînt
            (1) Se permite reproducerea reprografică nonprofitabilă, fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata remuneraţiei de autor, dar cu indicarea obligatorie a numelui autorului, a cărui operă este valorificată, şi a sursei de împrumut, în anumite cazuri şi în volumul determinat de scopul urmărit:
            a) de către biblioteci sau arhive într-un singur exemplar al operei publicate legal – pentru a înlocui un exemplar pierdut, distrus sau devenit inutilizabil, pentru a oferi altor biblioteci sau arhive analoage exemplare ale operelor pentru înlocuirea operelor pierdute, distruse sau devenite inutilizabile din fondurile acestora, dacă obţinerea pe cale obişnuită a unor astfel de exemplare nu este posibilă;
            b) de către biblioteci sau arhive într-un singur exemplar articole aparte şi alte opere cu volum mic sau extrase scurte din opere scrise publicate legal (cu excepţia programelor pentru computer) – în scopuri didactice, ştiinţifice sau personale, la cererea persoanelor fizice;
            c) de către instituţii de învăţămînt articole aparte şi alte opere cu volum mic sau extrase scurte din opere scrise publicate legal (cu excepţia programelor pentru computer) – în scopuri de studiu.
            (2) Reproducerea reprografică indicată la literele b) şi c) ale alin.(1) se admite în cazul cînd biblioteca, arhiva sau instituţia de învăţămînt nu dispun de licenţa pentru reproducerea reprografică pe care o eliberează organizaţia de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale ale autorilor, despre care biblioteca, arhiva sau instituţia de învăţămînt ştiu sau trebuiau să ştie.
            Articolul 22. Valorificarea liberă a operelor
            (1) Se permite fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata remuneraţiei de autor, dar cu indicarea obligatorie a numelui autorului, a cărui operă este valorificată, şi a sursei de împrumut:
            a) citarea din originalul şi din traducerea operelor publicate legal în articole şi lucrări critice, polemice, didactice, ştiinţifice, informative, în trecerile în revistă ale presei, programelor de radio şi televiziune. Citarea fără plata remuneraţiei de autor se permite în volumele:
            – un fragment (proză) pînă la 400 de cuvinte;
            – cîteva fragmente din aceeaşi operă: proză – pînă la 300 de cuvinte în fiecare fragment, însă nu mai mult de o coală de autor; poezie – pînă la 40 versuri, cu condiţia că acest fragment nu constituie mai mult de o pătrime din opera în versuri citată;
            b) reproducerea în original şi în traducere în presă, în programele de radio şi televiziune cu scop informativ a unor fragmente din operele publicate (dacă o astfel de reproducere constituie o parte a reportajului), din discursurile şi rapoartele ţinute în public, precum şi din articolele publice vizînd problemele economice, politice, sociale religioase actuale. Totodată, organizaţiile de difuziune pot imprima aceste opere numai pentru valorificarea lor pe termen scurt (pînă la şase luni);
            c) reproducerea cu caractere punctate în relief pentru nevăzători a operelor publicate, cu excepţia celor special create pentru astfel de procedee de reproducere;
            d) interpretarea în public la ceremonii oficiale şi religioase, precum şi la funeralii a operelor muzicale publicate legal;
            e) reproducerea operelor pentru procedura judiciară şi administrativă în volumul determinat de aceste scopuri;
            f) reproducerea sau comunicarea în public a operelor de arhitectură, fotografice, de artă plastică, situate permanent în locurile de liber acces al publicului, cu excepţia cazurilor cînd imaginea operei este obiectul principal al acestei reproduceri sau cînd este folosită în scopuri comerciale.
            (2) Scoaterea de pe teritoriul Republicii Moldova de către o persoană fizică exclusiv în scopuri personale a unui exemplar al operei se permite fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata remuneraţiei de autor.
            Articolul 23. Reproducerea programelor pentru computer. Decompilarea programelor pentru computer
            (1) Persoana care dispune în mod legal de un exemplar al unui program pentru computer este în drept fără consimţămîntul autorului şi fără plata remunerării de autor:
            a) să introducă în programul pentru computer schimbări necesare pentru funcţionarea lui cu mijloacele tehnice ale beneficiarului, să corecteze greşelile evidente, dacă contractul nu prevede altfel;
            b) să pregătească un exemplar de rezervă al programului pentru computer, cu condiţia ca acest exemplar să fie destinat pentru înlocuirea exemplarului pierdut, deteriorat sau devenit inutilizabil al titularului legal;
            c) să examineze, să cerceteze sau să experimenteze funcţionarea programului pentru computer pentru a stabili ideile şi principiile care stau la baza oricărui element al programului, dacă aceasta se efectuează în procesul oricărei acţiuni permise de lansare spre execuţie, reprezentare pe monitorul computerului, executare, transmitere sau păstrare a programului.
            (2) Exemplarul de rezervă al programului pentru computer nu poate fi folosit în alte scopuri, decît pentru cele stabilite la alin.(1), şi trebuie să fie nimicit în cazul stingerii dreptului de posesie asupra exemplarului programului pentru computer sau al bazei de date.
            (3) Persoana care în mod legal dispune de un program pentru computer are dreptul, fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor, să decompileze programul pentru computer (să reproducă şi să schimbe codul-obiect în textul-sursă) pentru a atinge capacitatea de interacţiune a lui cu alte programe, cu condiţia că:
            a) informaţia necesară pentru atingerea capacităţii de interacţiune nu i-a fost accesibilă acestei persoane din alte surse;
            b) acţiunile indicate se vor limita doar la acele părţi ale programului decompilat, care sînt necesare pentru a atinge capacitatea de interacţiune;
            c) informaţia, obţinută ca rezultat al decompilării poate fi folosită numai în scopurile indicate mai sus, nu va fi transmisă altor persoane şi folosită în vederea creării unui nou program de computer, analog programului decompilat, sau pentru realizarea altor acţiuni ce încalcă dreptul de autor.
            (4) Programele pentru computer sînt ocrotite ca opere literare, indiferent de forma şi modul lor de exprimare. Autorul unui program pentru computer beneficiază de toate drepturile personale şi patrimoniale, prevăzute la articolele 9, 10 şi 17.

Capitolul IV
CONTRACTELE DE AUTOR

            Articolul 24. Transmiterea drepturilor patrimoniale prin contracte de autor
            (1) Drepturile patrimoniale prevăzute la articolul 10 pot fi transmise de către autori sau alţi titulari ai dreptului de autor prin contracte de autor.
            (2) Transmiterea drepturilor patrimoniale se poate efectua în baza contractului de autor privind transmiterea drepturilor de autor exclusive (licenţă exclusivă) sau în baza contractului de autor privind transmiterea drepturilor de autor neexclusive (licenţa neexclusivă):
            a) licenţa exclusivă prevede transmiterea drepturilor de valorificare a operei într-un anumit mod şi în limitele stabilite de contract numai persoanei, căreia i se transmit aceste drepturi, şi investeşte această persoană cu dreptul de a permite sau a interzice altor persoane valorificarea în mod analog a operei;
            b) licenţa neexclusivă permite beneficiarului să valorifice opera în aceeaşi măsură cu o altă persoană, căreia i s-a acordat dreptul de valorificare a aceleiaşi opere, în aceleaşi mod, fără dreptul de a permite sau a interzice altor persoane valorificarea sub orice formă şi în orice mod a acestei opere.
            (3) Drepturile transmise prin contractul de autor se consideră neexclusive, dacă contractul nu prevede altfel.
            Articolul 25. Clauzele şi forma contractului de autor
            (1) Contractul de autor trebuie să fie încheiat în formă scrisă şi să prevadă: modul de valorificare a operei (drepturile concrete care se transmit prin acest contract); termenul şi teritoriul, pentru care se transmite dreptul; cuantumul remuneraţiei şi (sau) modul de stabilire a cuantumului remuneraţiei pentru fiecare procedeu de valorificare a operei, ordinea şi termenele de plată a acestei remuneraţii, precum şi alte clauze pe care părţile le vor considera esenţiale. Contractul de autor privind valorificarea operelor publicistice în presa periodică poate fi încheiat şi în formă verbală.
            (2) Dacă în contractul de autor lipseşte clauza privind teritoriul pe care se exercită dreptul, dreptul transmis prin acest contract se exercită numai în limitele teritoriului Republicii Moldova.
            (3) Dacă în contractul de autor nu este indicat termenul lui de valabilitate, contractul de autor se consideră încheiat pe un termen de 3 ani de la data încheierii – pentru contractele de valorificare a operelor fără modificări şi pe un termen de 5 ani – pentru contractele de valorificare a operelor prelucrate sau traduse.
            (4) Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală elaborează, de comun acord cu organizaţiile interesate, contracte-model de autor.
            (5) Clauzele contractului de autor, ce vin în contradicţie cu prevederile prezentei legi, se consideră nule şi se înlocuiesc cu clauzele stabilite de prezenta lege.
            (6) Orice clauze ale contractului de autor care limitează autorul de a crea în viitor opere pe o anumită temă sau într-un anumit domeniu se consideră nule.
            (7) În contractul de autor remuneraţia de autor se stabileşte în cote procentuale din venitul obţinut de pe urma valorificării în modul corespunzător a operei sau sub forma unei sume fixe, sau conform tarifelor de remunerare, sau în alt mod. Guvernul, la propunerea Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, de comun acord cu uniunile de creaţie, stabileşte tarifele minime ale remuneraţiei de autor şi modul de aplicare a lor. În aceste cazuri contractele de autor nu pot stipula remuneraţia într-un cuantum mai mic decît cel prevăzut de aceste tarife.

Capitolul V
DREPTURI CONEXE

            Articolul 26. Subiecţii drepturilor conexe. Domeniul de acţiune a drepturilor conexe
            (1) Subiecţi ai drepturilor conexe sînt interpreţii, producătorii de fonograme şi organizaţiile de difuziune. Drepturile conexe se exercită fără a prejudicia drepturile de autor.
            (2) Producătorii de fonograme şi organizaţiile de difuziune îşi realizează drepturile în conformitate cu prezenta lege în temeiul unui contract încheiat cu autorii şi interpreţii (colectivele de interpreţi) ai operei înregistrate pe fonogramă sau difuzată pe cale radioelectrică sau distribuită prin cablu.
            (3) Pentru apariţia şi exercitarea drepturilor conexe nu se cere respectarea cărorva formalităţi. În scopul semnalării drepturilor lor producătorul de fonograme şi interpretul pot folosi semnul de ocrotire a drepturilor conexe, care se indică pe fiecare exemplar de fonogramă şi (sau) pe fiecare ambalaj al acestuia, şi constă din trei elemente:
            a) litera latină „P” într-un cerc – P;
            b) numele (denumirea) titularului de drepturi conexe excluzive;
            c) anul primei publicări a fonogramei.
            (4) Drepturile interpretului se protejează în conformitate cu prezenta lege, dacă:
            a) interpretul este cetăţean al Republicii Moldova;
            b) interpretarea a avut loc pentru prima dată pe teritoriul Republicii Moldova;
            c) interpretarea este înregistrată pe fonogramă în conformitate cu prevederile alin. (5);
            d) interpretarea, nefiind înregistrată pe fonogramă, este inclusă într-o emisiune a organizaţiei de difuziune, respectîndu-se condiţiile alin. (6).
            (5) Drepturile producătorului de fonograme sînt protejate de prezenta lege, dacă:
            a) producătorul de fonograme este cetăţean al Republicii Moldova sau persoană juridică cu reşedinţă permanentă în republică;
            b) fonograma a fost dată publicităţii pentru prima dată în Republica Moldova sau a fost publicată în republică în decurs de 30 de zile de la prima ei apariţie într-un alt stat.
            (6) Drepturile organizaţiei de difuziune, în conformitate cu prezenta lege, îi sînt recunoscute numai în cazul în care aceasta are reşedinţă permanentă în Republica Moldova şi difuzează emisiuni prin retranslatoare montate pe teritoriul ei.
            (7) Drepturile conexe ale persoanelor fizice şi juridice străine sînt protejate în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
            Articolul 27. Drepturile interpretului
            (1) Interpretul are următoarele drepturi personale (morale) şi patrimoniale asupra interpretării sale:
            a) la nume;
            b) la stima reputaţiei – dreptul la apărarea interpretării de oricare denaturări, schimonosiri sau alte atentate ce pot prejudicia onoarea şi demnitatea interpretului;
            c) de a valorifica interpretarea în orice formă, inclusiv dreptul la remuneraţie pentru fiecare tip de valorificare a interpretării.
            (2) Interpretul are dreptul exclusiv de a permite sau interzice efectuarea următoarelor acţiuni:
            a) imprimarea interpretării încă neimprimate;
            b) reproducerea directă sau indirectă, sub orice formă şi în orice mod a interpretărilor sale înregistrate pe fonograme;
            c) comunicarea interpretării pe cale radioelectrică şi prin cablu sau altă comunicare publică a interpretării, inclusiv prin retransmisie, cu excepţia cazurilor cînd pentru comunicare se foloseşte imprimarea interpretării efectuată anterior cu consimţămîntul interpretului, sau interpretarea anterior difuzată pe cale radioelectrică şi distribuită prin cablu;
            d) darea în chirie a originalului şi a exemplarelor interpretărilor înregistrate pe fonograme, chiar şi după difuzarea lor, cu acordul interpretului şi indiferent de dreptul de proprietate asupra exemplarelor;
            e) difuzarea originalului şi a exemplarelor interpretărilor înregistrate pe fonograme prin vînzare sau prin alt mod de transmitere a dreptului de proprietate;
            f) comunicarea pentru informare generală, prin cablu sau prin mijloacele comunicării radioelectrice, a interpretării, înregistrate pe fonogramă, în asemenea mod ca reprezentanţii publicului, la alegerea lor personală, să poată avea acces la interpretare din orice loc şi în orice timp (dreptul la comunicare publică în regim interactiv, inclusiv prin Internet).
            (3) Interpretul, iar în cazurile cînd interpretarea este efectuată de un colectiv – conducătorul sau persoana autorizată de acest colectiv, are dreptul să acorde autorizaţiile prevăzute la alin.(2) prin încheierea unui contract în scris cu beneficiarul.
            (4) Pentru difuzarea ulterioară a interpretării, imprimarea pentru emisiuni şi reproducerea unei atare imprimări de către organizaţiile de difuziune nu se cer autorizaţiile indicate la alin.(2) literele a) – c), dacă acestea sînt prevăzute direct în contractul dintre interpret şi organizaţia respectivă de difuziune. Cuantumul remuneraţiei interpretului pentru aceste tipuri de valorificare se stabileşte de asemenea în acest contract.
            (5) Încheierea contractului de creare a unei opere audiovizuale între interpret şi producătorul operei audiovizuale atrage după sine transmiterea de către interpret a drepturilor stabilite la alin.(2).
            (6) Producătorul operei audiovizuale nu are dreptul să folosească separat sunetul sau imaginea, fixate în opera audiovizuală, dacă acest lucru nu este prevăzut în contract.
            (7) Drepturile exclusive de valorificare a interpretărilor, create ca urmare a îndeplinirii unei misiuni de serviciu date de patron sau a îndatoririlor de serviciu, aparţin persoanei cu care interpretul se află în relaţii de muncă, în decurs de trei ani, dacă contractul nu stipulează altfel. (8) Drepturile exclusive ale interpretului, prevăzute la alin.(2), pot fi transmise prin contract altor persoane.
            Articolul 28. Drepturile producătorului de fonograme
            (1) Producătorului de fonograme îi aparţin drepturile exclusive de valorificare a ei în orice mod, inclusiv dreptul la remuneraţie pentru fiecare tip de valorificare a fonogramei.
            (2) Dreptul exclusiv de valorificare a fonogramei înseamnă dreptul producătorului de fonograme de a permite sau a interzice efectuarea următoarelor acţiuni:
            a) reproducerea directă sau indirectă, sub orice formă şi în orice mod a fonogramelor sale;
            b) difuzarea exemplarelor de fonogramă (comercializarea, darea cu chirie a acestora etc.);
            c) modificarea sau transformarea în orice alt mod a fonogramei;
            d) importul exemplarelor de fonogramă în scopul difuzării, inclusiv a exemplarelor produse cu autorizaţia producătorului acestei fonograme;
            e) comunicarea pentru informare generală, prin cablu sau prin mijloacele comunicării radioelectrice, a fonogramei în asemenea mod ca reprezentanţii publicului, la alegerea lor personală, să poată avea acces la fonogramă din orice loc şi în orice timp (dreptul la comunicare publică în regim interactiv, inclusiv prin Internet).
            (4) Dreptul de difuzare a exemplarelor de fonogramă prin darea lor în chirie aparţine producătorului de fonograme, indiferent de dreptul de proprietate asupra acestor exemplare.
            (5) Drepturile exclusive ale producătorului de fonograme, prevăzute la alin.(2) pot fi transmise prin contract altor persoane.
            Articolul 29. Drepturile organizaţiei de difuziune
            (1) Organizaţiei de difuziune pe cale radioelectrică sau distribuite prin cablu îi aparţine dreptul exclusiv de a-şi valorifica emisiunile sub orice formă, inclusiv dreptul la remuneraţie pentru orice tip de valorificare a emisiunilor.
            (2) Dreptul excluziv de valorificare a emisiunilor înseamnă dreptul organizaţiei de difuziune de a permite sau interzice efectuarea următoarelor acţiuni:
            a) imprimarea emisiunii;
            b) reproducerea imprimării emisiunii;
            c) translarea simultană pe cale radioelectrică sau prin cablu a emisiunii sale de către o altă organizaţie de difuziune (retranslarea emisiunii);
            d) translarea emisiunii pe cale radioelectrică sau prin cablu;
            e) translarea emisiunii în locurile în care intrarea este cu plată;
            f) comunicarea pentru informare generală, prin cablu sau prin mijloacele comunicării radioelectrice, a emisiunii în asemenea mod ca reprezentanţii publicului, la alegerea lor personală, să poată avea acces la emisiune din orice loc şi în orice timp (dreptul la comunicare publică în regim interactiv, inclusiv prin Internet).
            Articolul 30. Limitarea drepturilor interpretului, producătorului de fonograme şi organizaţiei de difuziune
            (1) Ca excepţie de la cele indicate în art.27-29, se permite fără consimţămîntul interpretului, producătorului de fonograme, organizaţiei de difuziune şi fără plata remuneraţiei pentru valorificarea interpretării, fonogramei şi emisiunii organizaţiei de difuziune şi a imprimărilor acestora, în cazurile:
            a) citării în formă de fragmente scurte din interpretare, fonogramă, emisiune a organizaţiei de difuziune cu condiţia că această citare se face în scopuri ştiinţifice, de cercetare, polemice, de critică şi informative, într-un volum determinat de scopul urmărit;
            b) ilustrării cu fragmente mici a procesului didactic sau de cercetare ştiinţifică;
            c) includerii unor fragmente mici din interpretări, fonograme, emisiuni ale organizaţiilor de difuziune în revista informativă cotidiană;
            d) în alte cazuri stabilite la art.22.
            (2) Se permite, fără consimţămîntul interpretului, producătorului de fonograme şi al organizaţiei de difuziune, valorificarea de către persoane fizice în scopuri personale a interpretărilor, emisiunilor şi înregistrărilor acestora, precum şi reproducerea fonogramelor. Aceste acţiuni se efectuează cu condiţia achitării remuneraţiei în modul stabilit la art. 20.
            (3) Limitarea drepturilor conexe se aplică cu condiţia că ele nu prejudiciază valorificarea normală a obiectelor de drepturi conexe, precum şi a operelor incluse în acestea, nu lezează drepturile şi interesele legitime ale interpreţilor, producătorilor de fonograme, organizaţiilor de difuziune şi ale autorilor acestor opere.
            Articolul 31. Valorificarea fonogramelor publicate în scopuri comerciale
            (1) Fără consimţămîntul producătorului fonogramei publicate în scopuri comerciale şi al interpretului imprimat pe această fonogramă, dar cu plata remuneraţiei se permite:
            a) interpretarea publică a fonogramei;
            b) comunicarea fonogramelor pe cale radioelectrică;
            c) comunicarea fonogramei prin cablu;
            d) retransmisia fonogramei.
            (2) În sensul prezentului articol fonograma adusă la cunoştinţa publicului prin comunicare pentru informare generală, prin cablu sau prin mijloacele comunicării radioelectrice, în asemenea mod ca reprezentanţii publicului, la alegerea lor personală, să poată avea acces la fonogramă din orice loc şi în orice timp, se consideră ca fiind publicată în scopuri comerciale.
            (3) Încasarea, distribuirea şi plata remuneraţiei prevăzute la alin. (1) se efectuează de una din organizaţiile de administrare pe principii colective a drepturilor producătorilor de fonograme şi ale interpreţilor în conformitate cu acordul dintre aceste organizaţii. Dacă acordul nu prevede altfel, remuneraţia indicată se repartizează astfel: autorilor – 40%, interpreţilor – 30% şi producătorilor de fonograme – 30%.
            (4) Cuantumul remuneraţiei pentru fiece fel de valorificare a fonogramei şi condiţiile de plată a acesteia se stabileşte în acordul încheiat între beneficiarul fonogramei sau asociaţia acestor beneficiari pe de o parte, şi organizaţiile de administrare pe principii colective a drepturilor producătorilor de fonograme şi interpreţilor, pe de altă parte, iar în cazul în care părţile nu ajung la o înţelegere – de către organul împuternicit special.
            (5) În scopuri didactice şi ştiinţifice, instituţiile de învăţămînt, ştiinţifice şi bibliotecile au dreptul, fără consimţămîntul producătorului de fonograme, să selecteze şi să valorifice în volum limitat (pînă la 100 de copii pentru o instituţie) culegeri de fonograme cu opere muzicale, literare şi ştiinţifice din fonogramele puse legal în circuitul civil liber prin intermediul primei lor vînzări, cu respectarea următoarelor condiţii:
            a) ambalajul culegerii valorificate va conţine lista creaţiilor valorificate, numele autorilor de muzică şi text, numele interpretului (colectivului de interpreţi) şi al producătorului fonogramei folosite, numărul de exemplare reproduse, denumirea şi adresa producătorului culegerii respective, data reproducerii;
            b) remuneraţia de autor va fi achitată prin intermediul organizaţiei de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale care i-a eliberat licenţa respectivă. Cuantumul remuneraţiei de autor va fi de 50% din tariful minim stabilit de legislaţie pentru valorificarea în asemenea mod a fonogramelor în scopuri comerciale.
            Articolul 32. Imprimarea interpretărilor sau emisiunilor de către organizaţiile de difuziune pentru folosire pe termen scurt
            Organizaţiile de difuziune au dreptul, fără consimţămîntul interpretului, producătorului de fonograme şi al altei organizaţii de difuziune, să imprime interpretări şi emisiuni pentru folosire pe termen scurt, precum şi să reproducă atare imprimări în cazurile:
            a) dacă organizaţia de difuziune a obţinut anticipat permisiunea de a comunica pe cale radioelectrică interpretarea sau emisiunea, care se imprimă pentru a fi folosită pe termen scurt sau pentru a fi reprodusă ulterior;
            b) dacă organizaţia de difuziune efectuează imprimarea pentru a o folosi pe termen scurt şi a o reproduce cu mijloace tehnice proprii pentru emisiunile proprii;
            c) nimicirii imprimării după expirarea termenului prevăzut la art.22 litera b) în ceea ce priveşte imprimarea operelor literare, de artă şi ştiinţifice pentru folosire pe termen scurt.
            Articolul 33. Durata drepturilor conexe
            (1) Drepturile interpretului, prevăzute la art.27, sînt în vigoare timp de 50 de ani de la data primei interpretări. Drepturile interpretului la nume şi la stima reputaţiei sînt ocrotite nelimitat.
            (2) Drepturile producătorului de fonograme, prevăzute la art.28, sînt în vigoare timp de 50 de ani de la data primei publicări a fonogramei sau timp de 50 de ani de la data primei ei imprimări, dacă în acest termen fonograma nu a fost publicată.
            (3) Drepturile organizaţiei de difuziune, prevăzute la art.29, sînt în vigoare timp de 50 de ani după transmiterea emisiunii de către această organizaţie pe cale radioelectrică (prin cablu).
            (4) Termenele prevăzute la alin.(1), (2) şi (3) încep să curgă de la 1 ianuarie al anului care urmează după anul în care a avut loc faptul juridic care serveşte drept temei pentru declanşarea termenului.
            (5) Moştenitorilor (în cazul persoanelor juridice – succesorilor în drepturi) interpretului, producătorului de fonograme, organizaţiei de difuziune drepturile prevăzute la prezentul capitol se transmit în limitele părţii rămase a termenelor, indicate la alin.(1), (2) şi (3).
            (6) Drepturile personale (morale) ale interpretului după decursul lui sînt apărate în modul prevăzut de art.17 alin.(9).

Capitolul VI
ADMINISTRAREA COLECTIVĂ A DREPTURILOR PATRIMONIALE

            Articolul 34. Funcţiile organelor de stat în domeniul ocrotirii drepturilor de autor şi drepturilor conexe
            (1) Controlul asupra respectării drepturilor autorilor şi ale titularilor de drepturi conexe se pune în seama Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală.
            (2) Atribuţiile de bază ale Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală:
            a) elaborarea politicii de stat în domeniul legislaţiei privind drepturile de autor şi drepturile conexe, precum şi a propunerilor privind perfecţionarea ei;
            b) exercitarea controlului asupra respectării legislaţiei în vigoare în acest domeniu, precum şi ridicarea exemplarelor de opere sau fonograme presupuse a fi contrafăcute;
            c) acordarea asistenţei juridice titularilor de drepturi de autor şi drepturi conexe;
            d) reprezentarea Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale pentru ocrotirea drepturilor de autor şi drepturile conexe;
            e) înregistrarea operelor conform art.8 alin.(3-5);
            f) avizarea înregistrării organizaţiilor de administrare pe principii colective a dreptului patrimonial de autor şi a drepturilor patrimoniale conexe, precum şi efectuarea controlului activităţii lor;
            g) alte funcţii, stabilite de Guvern.
            Articolul 35. Înfiinţarea organizaţiilor de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale
            (1) În cazurile în care exercitarea individuală a drepturilor de autor şi drepturilor conexe este dificilă, se înfiinţează organizaţii de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale. Aceste organizaţii îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prezenta lege cu statele lor şi în limitele împuternicirilor ce le-au fost delegate de titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe (autorii operelor literare, de artă şi ştiinţifice, interpreţii, producătorii de fonograme etc.).
            (2) Organizaţiile de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale îşi desfăşoară activitatea lor practică în condiţii de autofinanţare.
            (3) Se permite înfiinţarea organizaţiilor de administrare a drepturilor cîtorva categorii de titulari ai drepturilor privind un anumit drept sau a organizaţiilor de administrare a mai multor drepturi în favoarea unei categorii de titulari ai drepturilor de autor, precum şi înfiinţarea organizaţiilor de administrare a diferitelor drepturi şi a diferitelor categorii de titulari ai drepturilor.
            (4) Dacă pentru administrarea pe principii colective a unei categorii de drepturi patrimoniale de autor sau conexe sînt create mai multe organizaţii de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale, licenţele pentru valorificarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe se eliberează beneficiarilor de către una dintre acestea, cu acordul scris al celorlalte. În cazul lipsei unui asemenea acord, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală decide, în modul stabilit de Guvern, care dintre aceste organizaţii va elibera beneficiarilor licenţe, cu condiţia că această organizaţie:
            a) întruneşte majoritatea titularilor de drepturi autohtoni (nu mai puţin de 51%);
            b) dispune de repertoriul membrilor şi contractanţilor săi;
            c) are capacitatea de a administra pe principii colective dreptul patrimonial de autor şi drepturile patrimoniale conexe pe întreg teritoriul ţării, inclusiv drepturi ale titularilor de peste hotare;
            d) dispune de mecanisme reale de acumulare, distribuire şi plată a remuneraţiei de autor;
            e) corespunde altor condiţii stabilite de Guvern.
            (5) Organizaţia de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale se înfiinţează nemijlocit de către titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe benevol, în temeiul calităţii lor de membru al unei asemenea organizaţii sau în baza contractelor încheiate în scris.
            (6) Organizaţia de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale nu are dreptul să desfăşoare activitate comercială sau să valorifice operele şi obiectele drepturilor conexe, care le-au fost încredinţate pentru a fi administrate pe principii colective.
            (7) Eventualele revendicări patrimoniale ale titularilor drepturilor de autor şi a drepturilor conexe faţă de beneficiari, legate de valorificarea autorizată prin licenţe a operelor şi a obiectelor drepturilor conexe, trebuie să fie reglementate de către organizaţia care a eliberat aceste licenţe.
            Articolul 36. Atribuţiile şi obligaţiunile organizaţiilor de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale
            (1) Organizaţia de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale exercită, în numele titularilor drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe pe care-i reprezintă, şi în temeiul împuternicirilor primite de la ei, următoarele atribuţii:
            a) eliberează beneficiarilor licenţe privind valorificarea operelor sau obiectelor de drepturi conexe, drepturile patrimoniale asupra cărora au fost delegate ei spre administrare pe principii colective;
            b) negociază cu beneficiarii cuantumul remuneraţiei de autor pentru valorificarea operelor sau obiectelor de drepturi conexe şi alte condiţii din licenţe;
            c) coordonează cu beneficiarii cuantumul remuneraţiei în cazul în care această organizaţie este autorizată numai cu acumularea remuneraţiei fără dreptul de a elibera licenţe;
            d) acumulează remuneraţia prevăzută în licenţe eliberate de ea şi remuneraţia prevăzută la alin. (1) litera c);
            e) distribuie, achită la timp şi echitabil remuneraţia de autor, acumulată în baza licenţelor eliberate pentru valorificarea operelor sau obiectelor de drepturi conexe, drepturile patrimoniale asupra cărora au fost delegate ei spre administrare pe principii colective;
            f) întreprinde orice acţiuni juridice necesare pentru ocrotirea drepturilor administrate de această organizaţie;
            g) desfăşoară altă activitate în conformitate cu împuternicirile primite de la titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe.
            (2) Organizaţiile de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale au dreptul să ceară persoanelor care valorifică opere şi obiecte ale drepturilor conexe să prezinte programe şi alte documente autentificate în modul cuvenit privind valorificarea operelor şi veniturile, precum şi să ceară achitarea remuneraţiei în termenele stabilite.
            (3) Organizaţia de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale este obligată să îndeplinească în interesul titularilor drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe următoarele obligaţiuni:
            a) să folosească remuneraţia acumulată exclusiv pentru distribuirea şi plata ei titularilor drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe. Totodată organizaţia are dreptul să reţină din remuneraţia acumulată sume pentru acoperirea cheltuielilor efective suportate la acumularea, distribuirea şi plata acestei remuneraţii, precum şi sumele care se varsă în fondurile speciale, create de această organizaţie prin hotărîrea membrilor ei;
            b) să repartizeze şi să plătească sistematic remuneraţia acumulată proporţional cu valorificarea reală a operelor şi a obiectelor drepturilor conexe, reţinînd sumele indicate la litera a) a prezentului alineat;
            c) concomitent cu plata remuneraţiei să prezinte titularilor drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe dări de seamă despre folosirea drepturilor acestora.
            (4) Organizaţia de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale este în drept să păstreze remuneraţia neridicată şi s-o includă, după 3 ani de la data încasării ei la contul său, în sumele ce se repartizează sau s-o folosească în alte scopuri ce ţin de interesele titularilor drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe pe care îi reprezintă.
            (5) Titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe care nu au delegat organizaţiei de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale împuterniciri de a acumula remuneraţia în conformitate cu alin.(1) litera d), au dreptul să ceară acesteia plătirea remuneraţiei ce li se cuvine, precum şi excluderea operelor şi obiectelor lor cu drepturi conexe din licenţe eliberate beneficiarilor de către această organizaţie.
            (6) Organizaţia de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale prezintă Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală la control următoarele documente:
            a) acordurile bilaterale şi multilaterale cu organizaţii de peste hotare care administrează drepturi analoage;
            b) hotărîrile adunărilor generale;
            c) bilanţul anual, darea de seamă anuală şi rezultatele controalelor efectuate de structurile de audit;
            d) informaţii despre persoanele împuternicite să o reprezinte;
            e) repertoriul operelor şi obiectelor drepturilor conexe de care dispune, lista titularilor ale căror drepturi le administrează, inclusiv modificările acestora, precum şi contractele încheiate cu titularii de drepturi şi cu beneficiarii;
            f) informaţii privind acumularea, distribuirea şi achitarea remuneraţiei de autor, inclusiv privind remuneraţia neridicată şi motivele nedistribuirii şi neachitării acesteia titularilor respectivi;
            g) alte documente necesare pentru a verifica corespunderea activităţii organizaţiei prevederilor prezentei legi.

Capitolul VII
RĂSPUNDEREA PENTRU VIOLAREA DREPTURILOR
DE AUTOR ŞI A DREPTURILOR CONEXE

            Articolul 37. Violarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe. Exemplarele contrafăcute ale operelor sau fonogramei
            (1) Valorificarea operelor literare, de artă şi ştiinţifice cu violarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe stabilite prin prezenta lege se consideră nelegitimă.
            (2) Exemplarele operei sau fonogramei, a căror confecţionare sau difuzare atrage după sine violarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, sînt contrafăcute.
            (3) Contrafăcute sînt considerate de asemenea exemplarele operelor şi fonogramelor ocrotite în Republica Moldova în conformitate cu prezenta lege, care au fost importate în Republica Moldova fără consimţămîntul titularilor drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe din statele în care aceste opere sau fonograme nu au fost ocrotite sau termenul de ocrotire a lor a expirat.
            (4) Exemplarele contrafăcute ale operelor sau fonogramelor urmează să fie confiscate prin hotărîrea instanţei judecătoreşti competente. Materialele şi echipamentele folosite pentru reproducerea lor pot fi confiscate prin hotărîrea instanţei judecătoreşti competente, luîndu-se în considerare caracterul violării drepturilor de autor şi a drepturilor conexe.
            (5) Exemplarele contrafăcute ale operelor sau fonogramelor, fiind confiscate, la cererea titularului drepturilor de autor şi al drepturilor conexe pot fi transmise acestuia. Exemplarele contrafăcute de opere şi fonograme neridicate de către titularul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe urmează a fi comercializate sau nimicite prin hotărîrea instanţei judecătoreşti competente. Materialele şi echipamentele confiscate, care au fost folosite pentru reproducerea exemplarelor contrafăcute, urmează a fi transmise statului prin hotărîrea instanţei judecătoreşti competente. (6) Nu se confiscă exemplarele contrafăcute de operă sau fonogramă care au fost procurate în condiţiile legii de către terţe persoane.
            Articolul 371. Eludarea mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe şi înlăturarea sau schimbarea informaţiei despre administrarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe
            (1) Se consideră încălcări ale legislaţiei Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi următoarele acţiuni, indiferent de faptul au fost sau nu încălcate, în orice mod, dreptul de autor sau drepturile conexe ca rezultat al săvîrşirii lor:
            a) eludarea mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe;
            b) confecţionarea, importul, difuzarea (vînzarea, darea în chirie etc.), publicitatea oricărui echipament sau a componentelor sale, deţinerea, în scopuri comerciale şi pentru prestarea serviciilor, a oricărui echipament sau a componentelor sale:
            – care sînt date publicităţii sau sînt propuse spre vînzare în scopul eludării mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe;
            – scopul principal al utilizării şi/sau al rezultatului utilizării cărora este eludarea oricăror mijloace tehnice de protecţie a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe;
            – care iniţial sînt destinate, ajustate sau executate în scopul oferirii posibilităţii sau facilitării eludării mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe;
            c) oricare acţiuni din cele indicate mai jos, dacă săvîrşind astfel de acţiuni, persoana ştia sau trebuia să ştie că săvîrşirea lor stimulează, permite, contribuie sau ascunde încălcarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe:
            – înlăturarea sau modificarea fără autorizarea titularului de drepturi a informaţiei despre administrarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe;
            – difuzarea, importul în scopul difuzării, comunicarea publică, comunicarea pentru informare generală în regim interactiv a operelor şi a altor obiecte, protejate de prezenta lege, de pe care, fără autorizarea titularului de drepturi, a fost înlăturată informaţia despre administrarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe.
            (2) Acţiunile specificate la alin.(1) se sancţionează în condiţiile Codului contravenţional al Republicii Moldova şi Codului penal.
            Articolul 38. Modalităţile de ocrotire a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe
            (1) Titularul drepturilor exclusive de autor şi al drepturilor exclusive conexe este în drept să ceară de la persoana care le-a violat:
            a) recunoaşterea drepturilor sale;
            b) restabilirea situaţiei existente pînă la violarea dreptului şi încetarea acţiunilor care comportă violarea dreptului sau creează pericolul violării lui;
            c) recuperarea pierderilor, inclusiv a cîştigului nerealizat;
            d) perceperea venitului realizat de persoana care a violat drepturile de autor şi drepturile conexe prin folosirea lor ilicită, în locul recuperării pierderilor;
            e) achitarea unei compensaţii în mărime de la 500 la 500000 de lei în locul recuperării pierderilor sau perceperii venitului.
            (2) Sancţiunile indicate la alin. (1) literele c) – e) se aplică la aprecierea titularului drepturilor de autor sau al drepturilor conexe.
            (3) Persoana culpabilă de violarea drepturilor de autor sau a drepturilor conexe poartă răspundere în conformitate cu legislaţia civilă, administrativă şi penală.
            (4) Pentru violarea drepturilor personale (morale) autorul sau titularul drepturilor conexe are dreptul să ceară prin judecată de la persoana care le-a violat:
            a) introducerea rectificărilor cuvenite în operă şi publicarea în presă sau anunţarea într-un alt mod despre restabilirea dreptului violat;
            b) interzicerea publicării operei sau îndeplinirea cerinţei de a înceta difuzarea ei şi confiscarea exemplarelor publicate;
            c) recuperarea materială a prejudiciului moral.
            (5) Persoana culpabilă de nimicirea premeditată sau de nimicirea prin neglijenţă a originalului operei de artă plastică, a manuscrisului sau a variantei definitive a operei audiovizuale (negativul, înregistrarea originală), la cererea autorului sau a titularului drepturilor conexe, este obligată să repare prejudiciul material şi moral în conformitate cu cerinţele alin.(1), (3) şi (4).
            (6) Pînă la examinarea cauzei în fond, judecătorul este în drept să emită în mod individual o încheiere prin care să-i interzică reclamatului sau persoanei, asupra căreia sînt aduse suficiente probe pentru a presupune că ea este violatorul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, să efectueze anumite acţiuni: confecţionarea, reproducerea, vînzarea, darea cu chirie, importul şi alte acţiuni.
            (7) În cazul în care persoana juridică violează grav o dată sau sistematic drepturile de autor şi drepturile conexe, instanţa judecătorească are dreptul să ia hotărîrea de a suspenda activitatea ei pe un termen de pînă la 30 de zile.
            (8) Judecătorul este obligat să pronunţe hotărîrea privind sechestrarea şi confiscarea tuturor exemplarelor operelor sau fonogramelor, presupuse că sînt contrafăcute, şi poate să pronunţe hotărîrea privind sechestrarea şi confiscarea materialelor şi echipamentelor destinate pentru confecţionarea şi reproducerea acestora.
            (9) Organul de urmărire penală, în cazul în care dispune de suficiente probe privind violarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, este obligat să întreprindă măsurile cuvenite pentru a depista şi a sechestra:
            a) exemplarele de operă şi fonograme care se presupune că sînt contrafăcute;
            b) materialele şi echipamentele destinate pentru confecţionarea şi reproducerea acestora;
            c) conturile şi alte documente care pot servi drept dovezi ale acţiunilor săvîrşite cu încălcarea prezentei legi.
            (10) Serviciile vamale au dreptul să reţină exemplarele operelor şi fonogramelor introduse în ţară sau scoase din ţară fără licenţă. În cazul în care aceste exemplare ale operelor şi fonogramelor au fost recunoscute contrafăcute, instanţa judecătorească poate aplica faţă de contravenient oricare din măsurile stabilite la alin.(1) literele c) – e);
            (11) Acţiunile persoanelor fizice-titulare ale drepturilor exclusive de autor şi ale drepturilor conexe exclusive, intentate nemijlocit de titulari, precum şi în numele şi din însărcinarea acestora de către Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală sau organizaţia de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale, sînt scutite de taxă judiciară. Taxa judiciară pentru astfel de acţiuni urmează a fi achitată, prin hotărîre instanţei judecătoreşti, de către persoana recunoscută vinovată de violarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, în modul şi mărimea stabilite de legislaţie.

Capitolul VIII
PROTECŢIA SOCIAL-JURIDICĂ A DREPTURILOR AUTORILOR
ŞI TITULARILOR DREPTURILOR CONEXE

            Articolul 39. Garanţii privind ocrotirea drepturilor patrimoniale
            (1) Prezenta lege consfinţeşte sistemul garanţiilor juridice, economice şi sociale privind valorificarea şi protejarea potenţialului intelectual al autorilor şi ai titularilor de drepturi conexe, ocrotirea drepturilor lor personale (morale) şi patrimoniale (economice).
            (2) Drepturile patrimoniale ale autorilor şi titularilor de drepturi conexe sînt apărate în conformitate cu legislaţia salarizării. Toate defalcările obligatorii în fondurile asigurărilor sociale legate de plata remuneraţiei de autor le achită persoana fizică sau juridică care valorifică obiectele dreptului de autor sau ale drepturilor conexe.
            (3) În scopul protejării drepturilor patrimoniale ale autorilor şi titularilor de drepturi conexe contra inflaţiei se procedează la indexarea tarifelor minimale de remuneraţie a autorilor, stabilite pentru crearea, editarea şi prima interpretare în public a operelor, concomitent cu majorarea salariului minim.
            Articolul 40. Om de artă liber
            (1) Om de artă liber (compozitorul, scriitorul, plasticianul, regizorul, operatorul de filme) este persoană care are pregătirea profesională şi experienţa necesară în profilul de creaţie ales, care practică activitate intelectuală în mod independent, fără să întreţină raporturi permanente de muncă cu nici o persoană juridică.
            (2) Profesia omului de artă liber presupune o libertate maximă în alegerea regimului de muncă şi odihnă şi a sferei de aplicare a capacităţilor intelectuale.
            (3) Omul de artă liber are dreptul la indemnizaţia pentru incapacitate de muncă pe care o plăteşte asociaţia autorilor al cărei membru este.
            (4) Omul de artă liber are dreptul la asigurare cu pensie de stat pentru limită de vîrstă, în caz de invaliditate, în caz de pierdere a întreţinătorului şi în alte situaţii prevăzute de legislaţie.

            PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                    Petru LUCINSCHI

            Chişinău, 23 noiembrie 1994.
            Nr.293-XIII.